La răscruce de vânturi

47c5000327f3f7859d6aa4bc9388c28f

Cele mai bune cărți au fost și vor rămâne pentru totdeuna cele clasice…părerea mea.De aceea am hotărât să scriu despre una dintre cărțile mele clasice preferate și anume La răscruce de vânturi(Wuthering Heights) de Emily Jane Brontë (n. 30 iulie 1818 – d. 19 decembrie 1848).

Scrisă în anul 1935, cartea evocă atmosfera specifică vremii, când fetele erau crescute să fie soții și bune gospodine, nepunându-se accentul pe dezvoltarea lor intelectuală mai mult decât ar fi necesar.Surorile  Brontë au fost dotate cu un talent peste medie dar societatea vremii și preconcepțiile nu le-au permis să își dezvolte talentul la adevărata lui capacitate, astfel încât au fost obligate să publice sub anonimat un volum de poezii în anul 1946.

Singurul volum al lui Emily începe prin sosirea domnului Lockwood la Thrushcross Grange în 1801 pentru a-l închiria.Propeitarul cestei proprietăți se dovedește a fi un domn morocănos și fără chef de vorbă, de vârstă mijlocie care locuia la o altă proprietate în apropiere(Wuthering Heights).Intrigat de atitudinea pe care o afișează acest domn pe numele său Heathcliff, Lockwood hotărăște să îi facă o vizită într-o după-amiază pentru a sta mai mult de vorbă.

Întamplarea face ca domnul Lockwood să fie surprins de o vreme urâtă și să nu poată pleca în seara aceea.Servitoarea casei se oferă să îl cazeze într-o cameră nelocuită dar acest lucru se va dovedi fatidic pentru Lockwood care nu va închide un ochi toată noaptea din cauza unui coșmar în care îi apare o tînără care se cațără pe geam să intre în casă.Aceasta se va dovedi a fi Catherine Earnshaw….sau fantoma ei.

Povestea Catherinei Lockwood o va afla de la servitoarea fidelă a acesteia, și acum servitoarea lui Ellen Dean aka Nelly. La gura sobei, în serile friguroase de iarnă Nelly îi va povesti trista soartă atât a Catherinei cât și a celor care o înconjurau.Catherine era o micuță domnișoară când tatăl ei, domnul Earnshaw, s-a întors dintr-o călătorie de la Liverpool cu un micuț negru și rău, care ca crește alături de ea și fratele acesteia, Henley.Pe măsură ce copii creșteau și animozitățile creșteau.Henley ajunge să îl urască pe Heathcliff  iar Cathy va ajunge să îl iubească până la moarte.După moartea domnului Earnshaw, Henley va fi noul șef în casă  și îl va goni pe Heathcliff de acasă.Tot în această perioada Catherine va crede că s-a îndrăgostit de Edgar Linton și se va căsători cu el, pentru a afla mai târziu că astfel i-a frânt inima lui Heathcliff.

Ceea ce urmează este doar o răzbunare a lui Heathcliff care se va întoarce la Heights după trei ani mai stilat și mai bogat.Rezultatul Răzbunării lui nu a adus decât moarte și tristețe în jurul lui și nicidecum mulțumirea pe care credea el că o va simți.Acesta va muri lăsând în urmă cele două moșii moștenitorilor de drept care vor trăi fericiți până la adânci batrâneți.

Anunțuri

Muzica mea..now

Hello – Adele(https://www.youtube.com/watch?v=YQHsXMglC9A)

Cea mai bună melodie a lunii noiembrie 2015.Dintotdeauna m-a fascinat Adele, începând cu melodia Turning tables și continuând cu plăcuta descoperire a celor două minunate albume 19 și 21.Am așteptat cu nerăbdare reîntoarcerea ei și deși toate gurile rele spuneau că nu va reveni curând pe scenă mi-a redat pofta de viață cu acestă superbă melodie, cu versuri pe măsură și cu acustica unei biserici gotice pe vârful unui deal.

Vă las cu o reprezentare live a celei mai ascultate piese a momentului – https://www.youtube.com/watch?v=DfG6VKnjrVw.

Enjoy!!!!

 

Cât de frumoasă e toamna

Mi-au trebuit ceva ani să realizez cât de frumos poate fi acest anotimp, care de cele mai multe ori e parcă trecut cu vederea….Întreabă pe oricine și vei vedea că cel mai iubit anotimp e vara, aceea vară care să dureze o eternitate, acea vară în care să fim într-o eternă vacanță, vara aceea care își lasă amprenta asupra trupului tău prin bronzul de invidiat și frumusețea de cadână pe care ti-o conferă.Dar și vara ia final si este înlocuită de acel anotimp anost, care mai nou dă și astenie…wow.A breakthrough for me.Nici nu stiam că poate exista așa ceva…am cam trăit degeaba.

Dar totuși, lasând la o parte părțile atât de rele și de urâte ale toamnei, este un anotimp superb, cu roadele atât de bogate, cu ultimele zvâcniri de viață ale plantelor, cu ultimele raze de soare care îți încălzesc obrazul dar în același timp cu adierea tăioasă a vantului.Cât de înviorător poate fi sa simți cum te pătrunde acel frig mușcător de la sfârșit de lună sau cum frunzele arămii se aștern la picioarele tale ca un covor persan de mare clasă.

Anul acesta în timpul unei plimbări la munte, în zona Brașov, am avut deosebita plăcere să descopăr o toamnă de poveste, cum mai poate fi găsită doar în povești…acesta va fi subiectul unui alt post.Dar vă spun sa va bucurați de fiecare anotimp cu frumusețile lui, chiar dacă uneori tindem să vedem mai mult părțile rele decât cele bune.